Deseori, pacientii cu sindrom de tunel carpian (STC) se intreaba daca trebuie sa se supuna neaparat unei interventii chirurgicale sau pot sa se trateze cu medicamente sau prin metode alternative. De asemenea, ei se intreaba daca este oportuna operatia atunci cand sindromul de tunel carpian este in stare incipienta.
Tratament doar dupa diagnostic.
Inainte de toate, pacientii trebuie sa stie ca metoda de tratament pentru STC se recomanda doar dupa diagnostic. Iar diagnosticul final se pune doar dupa o consultatie amanuntita si investigatii suplimentare, in asa fel incat sa se elimine posibilitatea existentei altei cauze sau altei boli ce provoaca simptome similare.
Cum se stabileste necesitatea interventiei chirurgicale pentru tratarea sindromului de tunel carpian
Desi este minim invaziva, operatia pentru decompresia tunelului carpian este totusi un act medical traumatic, motiv pentru care nu este recomandata decat in cazul in care boala este intr-un stadiu mediu sau avansat, cand celelalte metode de tratament nu sunt eficiente.
De asemenea, in momentul in care STC a intrat intr-un trend progresiv si ireversibil, medicul pune in balanta riscurile posibile si beneficiile interventiei chirurgicale.
Calitatea vietii pacientului este primordiala, mult mai importanta decat mica taietura efectuata in timpul operatiei, care oricum se vindeca si se recupereaza in doar cateva saptamani, devenind in timp aproape insesizabila.
Dupa cum am mai spus, atunci cand este in stare incipienta, boala STC poate fi tinuta sub control prin metode de tratament non-invazive, ce implica, de obicei, purtarea unei orteze pe incheietura mainii, administrarea de injectii cu substante antiinflamatoare (corticosteroizi) si fiziokinetoterapie. De retinut, insa, ca sindromul tunelului carpian este o boala care, odata instalata, devine progresiva si ireversibila. Asadar, pacientii care urmeaza tratament medicamentos trebuie sa revina periodic la control pentru a verifica evolutia bolii.
Trendul progresiv al bolii si leziunile ireversibile ce afecteaza nervul median pot indica nevoia unei interventii chirurgicale.
Necesitatea operatiei se stabileste doar in urma unui examen clinic realizat de catre specialistul in chirurgia mainii, dar si in urma unor examinari paraclinice, in cadrul carora se verifica gravitatea si consecinta suferintei nervului median.
Una dintre cele mai utile examinari paraclinice in stabilirea diagnosticului si prognosticului in STC este electromiografia (EMG), Acest test include studii electrofiziologice de conducere nervoasa si calculeaza amplitudinea impulsului nervos, latenta impulsului si viteza de conducere nervoasa.
Electromiografia este utila deoarece, cu ajutorul ei, se pot compara masuratorile in evolutie, putandu-se astfel evalua clar progresia sindromului de tunel carpian.
Un alt examen paraclinic care poate fi necesar este ecografia. In cadrul ecografiei, se poate observa starea sau forma anatomica (inclusiv deformarea nervului median), precum si eventualele schimbari structurale in tunelul carpian. De asemenea, ecografia poate scoate in evidenta variatiile de diametru ale nervului median in tunelul carpian. In stadiu mediu sau avansat, nervul se poate deforma (ajunge sa aiba forma de clepsidra).
Poti citi aici informatii complete despre tratamentul in Sindrom de Tunel Carpian.
