La acea vreme, sapunul reprezenta unica varianta tensioactiva pentru igiena si curatenie. Adica inca nu aparusera in Europa detergentii de sorginte chimica. Inovarea la acea vreme era transformarea sapunului in praf sau fulgi pentru o mai buna adaptabilitate la scopul actului de curatare.
Si in acea vreme decalajul intre Romania si Europa 
exista cum exista si azi, d-l profesor Lucian Boia l-ar putea folosi in justificarile din ”De ce este Romania altfel” . Chiar daca eram intr-o perioada de boom economic.
In total productie de sapun, sapunul pe rol de detergent reprezenta procentul majoritar. Utilizarea altor formate tensioactive mai violente determina pierderi economice la valoarea de 200 lei/ an, potrivit d-lui Dr. Ing I. Semp. La un leu identic cu francul elvetian, rezulta un cost echivalent actual de cca 1000 lei/an/ familie.
Pentru actualitate nu exista asemenea statistici emise. Mai interesanta poate ar fi stabilirea unui cost medical pentru utilizarea abuziva a detergentilor pe rol de sapunuri si neutilizarea sapunului ca unic tensioactiv nonalergenic .
Dar intorcindu-ma la aplicatia ”detregent” a sapunului, trebuie sa recunosc ca accesul la aceasta documentatie a fost stimulentul dezvoltarii liniei noastre de sapunuri pentru casa. Astfel, ea nu reprezinta decit o intoarcere la acel trecut, dar inovata cu ingrediente, informatii si tehnologie contemporana.
Istoria sapunului din Romania
Respectam aceleasi filozofii de productie ca in tratatul Istoria sapunului din Romania, doar ca utilizam ingrediente contemporane la care industria nationala a perioadei interbelice nu avea acces. Formatele noastre sunt la fel de simple ca atunci, respecta aceleasi principii chimice date de reactia de saponificare. Diferenta majora o reprezinta tehnologia de fabricatie. Daca atunci prelucrarea se facea la cald, sapunul Cheia, in secol XXI, este prelucrat la rece.
Avantajele prelucrarii la rece a sapunului
- cu acelasi mixt de uleiuri putem obtine mai multe tipuri de produse . Astfel putem hiperspecializa produsul
- putem regla gradul de hidratare al sapunurilor prin prelucrarea lor in exces de uleiuri nesaponificate. Lucru imposibil de obtinut cu tehnologia interbelica la cald
- putem capta glicerina rezultata in urma reactiei de saponificare in masa de sapun . Pe tehnologia de atunci, glicerina era ejectata din masa de sapun, aceasta fiind un produs conex al productiei de sapun.
Prelucrarea stiintifica ne permite obtinerea facila a ceea ce atunci era un trend european 
inca nerezolvat de industria romaneasca: productia de prafuri de sapun si de fulgi de sapun.
Cu tehnologie dezvoltata de noi, obtinem praful de sapun care este un ingredient in variantele noastre pentru rufe:
- Papadie – sapun praf pentru rufe
- Olivabebe – detergent de rufe bio pentru bebelusi
- Saculetii odorizanti pentru dulap
Tot cu tehnologie dezvoltata de noi, am dezvolat productia de fulgi de sapun. Noi nu le-am gasit locul pe piata contemporana, dar prin ei ne reciclam deseurile de productie. In special pentru produsele rescrise de pe Vremea lui Ceausescu.
In secol XXI, prin industrializarea zootehniei, 
accesul la grasime animala a ajuns sa fie extrem de greu.
Iata de ce avem nevoie obligatorie de grasime animala pentru accentuarea calitatilor de spalare a sapunurilor. Maximum acestor calitati se obtin din untura animala. La fel si in productia sapunului de barbierit. Untura saponificata induce o spumare tip smantina, nu una tip frisca. Adica mai stabila. Aceasta explica succesul sapunurilor de ras englezesti care utilizau seu animal, in vreme ce produsele similare frantuzesti sau mediteraneene foloseau uleiul de masline.
Moraliceste suntem legati de untura saponificata. Primele indicatii despre aparitia sapunului erau legate de seul animal, nu de variantele vegetale. In plus, termenul de ”sapun romanesc” din oferta sapunului Cheia anului 1905 era legat de saponificarea seului animal. Astfel noi nu renuntam la acest ingredient care asigura legatura cu geneza sapunului si cu traditia marcii noastre.
Si din considerente calitative, asemeni industriei alimentare 
contemporane, ne asumam in productie uleiul de palmier. Pe linga suportul dat de mixtul seu & ulei de palmier, pentru uzul uman aditivam produsele cu extrem de multe alte uleiuri vegetale bioactive. Astfel, acele rafinate sapunuri de toaleta ale perioadei interbelice, in secol XXI le ridicam la nivele greu de comparat. Chiar termenul de ”sapun de toaleta” noua generatie nu-l mai cunoaste. Fapt pentru care am fost fortati sa ii gasim denumire actuala, cea de sapun multirol.
Cu drag am analizat acele vremuri din prisma unui sapunar de secol XXI. Ideea unei asemenea analize mi s-a parut extrem de surprinzatoare. Am regasit probleme contemporane, probleme mai profunde. Atunci, in 1936 se vorbea despre o Industrie Romaneasca a Sapunului. Azi ea mai exista? Chiar in format chimic ? Care e cota sapunului romanesc pe piata romaneasca? Depaseste 1%?
Inchei cu cuvintele d-lui Dr. Ing I. Semp din Istoria sapunului din Romania care considera ca sapunul are o mare insemnatate ”sociala deoarece marirea consumului de sapun aduce cu sine o crescinda stare de sanatate a massei poporului”.
