Inca din timpuri preistorice, oamenii au descoperit ca spalarea sau curatarea cu apa are efecte benefice asupra pielii lor si combate murdaria.
Datorita faptului ca locuiau in apropierea apelor, ei au observat ca in momentul cand isi spalau mainile, apa indeparta praful sau noroiul existent. Cu timpul, acest lucru a devenit o practica din ce in ce mai des utilizata.
O data cu evolutia civilizatiei, oamenii au descoperit un produs mult mai eficient pentru a indeparta mai bine murdaria, si anume sapunul.
Legendele spun ca una dintre cele mai vechi atestari documentare despre aparitia sapunului dateaza din anul 2800 i. Hr. si provine din vechiul Babilon. In acel loc a fost gasit ingropat in pamant, un cilindru confectionat din lut, inscriptionat cu detalii despre fierberea grasimii si a cenusii, care continea o substanta similara sapunului. Totodata, un document egiptean din domeniul medicinii, datand din 1500 i. Hr., cunoscut sub numele de Papirusul lui Ebers, descria o substanta asemanatoare sapunului, realizata prin combinarea uleiurilor cu anumite saruri alcaline si folosita atat pentru spalat cat si pentru tratarea unor boli ale pielii.
Se spune ca denumirea de sapun provine de la locul numit Muntele Sapo din vechea Roma, loc renumit pentru sacrificarea animalelor. Grasimea provenita de la sacrificarea animalelor curgea jos, iar cand afara ploua aceasta se amesteca cu cenusa si curgea spre rau. Femeile care obisnuiau sa spele rufele in raul Tibet, au observat sa acel amestec rezultat din grasime si cenusa le curatau hainele mult mai bine decat daca foloseau doar apa.
O data cu caderea Romei, igiena a fost abandonata, inregistrand un declin substantial in folosirea sapunului pentru curatenia personala.
Fabricarea sapunului a renascut insa in secolul al VIII lea d. Hr. in Italia si Franta. In secolul al XIII lea se fabrica deja sapun in Franta, iar Anglia intra şi ea pe piata europeana a sapunului 100 de ani mai tarziu. Abia pe la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX , igienei i s-a dat o atentie mai mare, curatenia personala fiind considerata benefica atat pentru sanatatea fizica cat si pentru cea mentala.
Primele productii manufacturiere au luat nastere in Franta (Marsilia) si Italia (Savona). In Spania, Italia si sudul Frantei se produceau sapunuri pe baza de ulei de masline care erau preferate pentru igiena personala, acestea fiind de o calitatea superioara celor fabricate din seu in Anglia si nordul Frantei. Sapunurile din seu se foloseau mai mult pentru spalarea rufelor sau a altor textile.
O data cu izbucnirea Primului razboi Mondial, cererea de sapun a crescut extrem de mult, cerere pe care manufacturierii n-o mai puteau acoperi. In acel moment, companiile industriale au inceput sa produca in masa detergenti din produse pe baza de petrol. Acestea sunt sapunurile pe care le gasim astazi in magazine.
Cu toate acestea, in zilele noastre mai exista si unele companii care produc sapun de casa din ingredinte naturale lucrat manual la rece, unul dintre cele mai renumite brand-uri de sapunuri naturale fiind Sapunul Cheia. Producatorii au reusit sa aduca pe piata romaneasca cele mai bune sapunuri naturale de casa destinate atat igienei personale cat si spalarii rufelor si covoarelor.
